Daily Archives: 7 august 2012

Gânduri pentru BuBu

Ştii tu draga mea Bubu… nu mai am cuvinte. Nu mai am nici măcar şoapte să cer vântului să-şi despice aripile sărace şi biciuite de timp şi nerecunoştinţă. Să-i cer vântului să-şi scrie el gândurile în seara asta. Căci eu nu mai am putere. Eu nu mai am serenitatea de altă dată, ori tu ai nevoie de asta! Cuvintele reci sunt ca nişte vorbe delăsătoare, distante ori pasive. Nu vreau să intru în această atmosferă. Nu vreau să intri în nebunia mea!…
Ştii tu, culoarea anotimpului ăsta mă trimite în agonie, cu sete de acalmie mă prăbuşesc în negura zilei. Orb, mă îndrept către nicăieri, nu am un drum precis, nici nişte concepţii adevărate de care să mă ţin, ori să mă ghidez. Nu-mi adopta temperamentul, nici nu-ţi crea simboluri din persoane ca mine. Eu, cel cu intenţia de a sfărâma lumea şi a vă dărui-o praf. Eu, cel ce cutreieră galaxia, cu speranţa de a găsi răspunsul la întrebările iubirii. Eu, cel ce nu mai are cuvinte, când cei dragi lui au cea mai mare nevoie, ori îndemnurile trebuiesc răsplătite, iar promisiunile duse la capăt…
Îţi plăcea să asculţi florile în liniştea dinaintea toamnei, o vreme ca aceasta. Ascultai mugurii care acum erau maturi şi mai apoi le povesteai ce e bineţea. Îţi plăcea să înfloreşti în fiecare secundă din clipa trecută, renăscând în sânul soarelui, mângâiată de roua dimineţilor în care tu erai stăpână peste univers, iar văzduhul îţi trimitea ca dar, zâmbete! Era o lume numai a ta, acum pierdută prin spinii lumii, a prietenilor neprieteni şi a soarelui care nu mai surâde în nopţile cu lună plină, dând startul la jocurile voastre copilăreşti, pe care nu le vei uita niciodată. Ţi-e dor… ca şi mie de altfel. Ţi-e dor de toate, şi poate câteodată, în serile mai puţin înserate, când amurgul cerşeşte domnie şi odihnă, revezi toate astea în minte, şi le dai un sincron precis, un timp de repaus, şi o după-amiază de reînviere. Te joci în culorile cerului, schiţând curcubee şi ploi. Uiţi pentru câteva veacuri de lacrimi ori dorinţi, şi te avânţi în suflarea cea de dincolo de greutăţi.

Ascultă liniştea, vorbind cu tine însuţi. E remediul cel mai bun pentru a vindeca rănile prezentului…