uriaș


în seara asta nu scriu nimănui
nu simt nevoie să vă pot privi
prin kilometri și pixeli
din inima mea tresar și erup dorințe

am luat foc

stau visător pe bordură savurez liniștea
ascult titanium  are miros de frumos
mă revărs în marea cu nume de eu
e ca nicăieri vorba aia
nu că ar exista cafea fără zahăr
dar prefer bomboanele mentolate cu gust de ceață
mă învelesc în minutele 5 spre zece
au I-uri mare toate
de ce să vreau când pot să cer
când noaptea mă scol cu lacrimi și nu știu cum
atunci vor răsări flori din genele mele
nu voi mai avea nevoie de ochi
am luat foc

e unica iubire
acolo despărțită de ultima strofă ultimul vers
printre rânduri ai toate răspunsurile
la neîntrebări și neviziune
încearcă să te strecori în mine ca să pot scrie
despre tine despre voi și cei ca noi
despre publicațiile țintuite în curent și cercuri
în pătrate albastre pătate de păcate

lume trezește-te
așează-te aici cu mine pe bordură
și începe să cânți căci vei uita
aș vrea să fii aici în lumea asta mică în care mă zbat
lumini și girofare
toate la graniță cu informația

fii titan
sau cel puțin încearcă


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s