Daily Archives: 31 august 2012

(La) ceas de rascruce: agonie şi frânturi – jam session cu Man Graţian

(Andrei)
îmi ascult temerile
din încăperi străine curge glasul unui înger tomnatic
sunt prins într-o cameră rece cu patru nepereţi
plus alţi doi
fraţi cu iadul plâng
nemurirea e departe când pe străzi
şuieră doar poeme de Bacovia

(Man)
simt pagini străine pe coala mea albă
şi încerc să scap din strânsori gri,
mai colorate ca niciodată cu seva timpurie
iar atunci când ridic pensula din mâna dreaptă
tabloul mi-e deja pictat
pentru că toamna e aici
iar sufletul mi-a scăpat pe cărari infinite
şi pleacă în căutarea dragostei
care am lăsat-o verii
şi care am pierdut-o mai apoi
în tine.

(Andrei)
am lepădat haina anotimpurilor
mă retrag în abisul ploilor acolo de unde
numai o siluetă îmbrăcată în palton ciocolatiu
fumând strident şi sorbind din cafeaua ei amăruie
în colţ de stradă nu-şi face milă
iar norii iau curbura zidurilor uscate
defragmentând suflete

(Man)
şi te iau, te întorc şi te arunc pe grădini uscate,
cu verde te toc mărunt,
pentru că ţi-am pierdut culoarea
iar speranţa am lăsat-o acolo unde te-ai stins şi tu,
după soare,
în pantalonii aruncaţi pe podeaua de vise
care nu mi-o mai amintesc decât la lună plină
şi cum norii mă străpung acum şi nu te mai văd
plâng şi melancolie citesc împrejur,
pe chipuri şi pe inimi,
auriu, cenuşiu, maro şi ruginiu
cromatică în viaţă,
dar tristeţe la moarte,
prietene semiom.

(Andrei)
îmi fluieră vânt albastru prin undele nervurii
siluete străine contribuie la bugetul
saloanelor
din obstacole vitale se nasc iluzii
pietrele vorbesc dar surzi
n-avem loc printre sapienţă şi
gândurile astea retrase scoase de nicăieri
duc la cubismn şi crispare
ne grăbim transfigurând libertatea
o ţinem în buzunar cu neînţelepciune
suntem pătimitori de nevroză toţi
din plictiseala dezolantă
suntem nocturni
tomnatici
şi bolnavi

(Man)
aşa e toamna..
îţi numeri anii ce ţi-au mai rămas
şi încerci să faci loc printe gânduri,
ruinat şi necitit îţi continui calea prin lume
iar când dai de lumină,
te întorci la întuneric
şi te aduni, putrezeşti şi mori în fiecare zi
odată cu frunzele ce acum,
sunt ultimele vorbe şi amintiri rămase în tine…