„scriptum iubire…” (jam session cu Man Graţian)


(Andrei)
şi deja ai uitat
fantome în ceas de seară
au chipul tău
mă mint şi nu le cred
nu lăsa din soare să curgă ceaţă
e destul întuneric în viitor
nimic compromis
lacrimile tale îmi sunt spinii ce apasă
sugrumă rana

(Man)
te-am prins din zbor
şi te-am atins cu lumină,
te-am omorât din ochi, iar când noaptea a venit
te-am aruncat de pe inimă
am uitat să te prind

ca nişte gâtlejuri nebune
ai luat uscăciunea
şi mi-a transformat-o în viaţă
te-am iubit şi m-ai iubit,
am creat cruci pe glasul meu,
privire mi-ai dat
si m-am făcut catapeteasmă
pe prispa altarului tău.

(Andrei)
alerg să te pierd
adânc
în ultimul loc de pământ când voi supravieţui
voi rămâne fără planuri
tu-mi vei muri în inimă pentru cinci secunde
următoarele le vei înjura

tu
crispezi iubirea
o îndoi faci colaje din visele mele
asculţi poveşti amăgitoare
lumea
mi te-a furat

(Man)
Aştept cu nerăbdare locul mai de pe urmă,
acolo te voi prinde şi te voi sigila,
în mine, adânc
pe stânca crestată de sentimente
care mi-a rămas de ieri făra cuvinte,
inima mea,

unde te voi strivi?

ca pe un melc fugitiv
încoronat cu aspre freturi
în chitara sufletului meu
unde te plimbi continuu pe solfegii
şi nu uit niciodată să-ţi dau doimea de portativ
de care mai ai nevoie ca să o faci bine,
aşa ca tine,
perfectă şi nesăţioasă,
o, femeie!

(Andrei)
tu
vis imperfect
te-aş săruta dar nu mai ştiu
te-aş iubi dar nu mai am timp
piramide din baza cuvintelor se tocmesc

siguranţa

lacrimi fierbinţi de septembrie început
trăieşte-ţi viaţa singură
tratează-mă indiferent
rupere de nori
cerul îşi cerşeşte dragostea înapoi

(Man)
te caut şi te agăţ,
de viaţa ce mi-a mai rămas,
pentru că mor în picuri grei
ce mă stropesc in faţă,
acum că frigul a venit,
în sufletul meu,
iar căldura din palma stângă nu o mai simt

mort, fără mâna ta.

te-am uitat şi te-am făgăduit păgânilor
care mi te-au dat în nori
zeii te stăpânesc acum,
mănâncă sufletul meu drept jertfă
pentru iubirea ce ţi-o purtam pe pântec
vara trecută.

(Andrei)
curcubeu în oglindă
te ascult încă minţindu-mă
amintiri
mă aruncă sub asfalt
păşesc desculţ pe vechile memorii

îmbrăţişează culorile
desenează-mi iar pe faţă – dragostea
dar până atunci nu te voi simţi
tu femeie
dând citate din Coelho

(Man)
şi până la urmă ajung de unde am plecat,
anotimpul care mi-a scurs toate drumurile
în tine,
atunci când arunci suave pleoape
pe ample riduri.

mă tai şi mă îneci în cutele tale de sub gât
iar când mă cobori la lumină
mă trezesc sub nori,
pe pământ, dar pe tare
căci carcasa sufletului tău s-a inchis
şi eu am ramas pâna azi
adânc pătat pe sufletul tau,
ca o coamă târzie de toamnă


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s