Gânduri pentru Traian


când le-ai spus ultima dată că pleci?

m-ai rugat să te duc cu mine acolo de unde vin cuvintele;
nu te-am refuzat niciodată.
acolo perfecţiunea e ceva impropriu iar legea firii e
un fel de albastru
nicicând mai perfect decât
trăim în gălăgie

hai să ne spânzurăm gândurile
o, Traiane
de-ar ştii cum mor muritori ai vrea să mai trăieşti
nu suntem zei
dar gloria lor ni se repede în sânge
ne atacă toracele ca o cea mai fioroasă jiganie
nimic nu seamănă cu dorinţa
nimic nu e sfânt decât dumnezeirea

în fapte ne ştergem palmele pătate de sânge auriu
furat dintre gratiile moştenitorilor
o, Traiane
n-am dormit toată vara ca să putem renaşte
odată cu toamna care doarme domnind
luna ne e martor

ne scufundăm visele greoaie
au formă de plumb
tină
şi măsline

***

mi-a fost dor să scriu
mulţumesc


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s