Poezie. de ziua ei


cu noaptea
în sunetul albastru al luminii
fasciculi şi cifre, neutru de basm
cu noaptea cea veche lucrând în odaie
iubiri neprecise
decenii trecute reale durute
cuvinte cu subînţeles

îi rup florile Evei
ţi le pun în palme, aerul te sărută
fire de tort
rupturi din absurdul actual
plopii stânjeniţi recită poeme
considerări succesive de fantasme
două buburuze şoptesc vântului
să tacă

cine te-a învăţat să fii frumoasă –
cerul şi piesele din puzzle a jucăriilor din nori
ascultă ceaţa
memoreză-mă dar nu mă întineri

fi veşnic tinereţe
dă-mi ceaiul tâmplelor ude
culoarea nesuferinţei
elasticitatea vremii

stropul de pâine şi picurii de bătrâneţe
la ceas de vecernie
clopotele sună-a sărbători

copiii au garanţia vieţii veşnice
iubesc împreună
doar porumbeii cântă de ziua noastră
linişte în paradis

cuvintele sunt singurul blestem de care nu poţi scăpa
întinerim îmbătrânind
nu vom muri niciodată
vom renaşte în fiecare cuvânt nou spus pe ocolite
vom fi brazi veşnici cu flori de trandafir

un poet se naşte odată pentru niciodată
atât de departe de dreptate
atât de departe de anii tăi
atât de aproape de sufletul tău
ţin în căuşul inimii surâsul surâsurilor tale

adorm cu poezia, trezindu-mă cu voi


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s